Sigur nu sunt singura care si-a pus intrebarea asta. De ce avem nevoie de barbati pentru a fi fericite?De ce nu putem avea o viata linistita alaturi de prieteni, pisici si eventual vibratoare? Practic sexul este unul din lucrurile pe care ni-l ofera partenerul de viata si pe care nu ni-l pot oferi ceilalati de langa noi. Se vorbeste despre tandrete, despre cineva care sa te tina in brate noaptea. Am trait fara asta ani de zile, deci nu sunt neaparat indispensabile. Am regasit tandretea la alt barbat. Mi-a placut mai mult decat sexul, mai mult decat discutiile, mai mult decat orice, chiar daca n-a fost vorba de dragoste. Imi spun ca trebuie sa imi fac ordine in viata, stiu ca trebuie, dar mi-e frica ca voi fi foarte foarte singura. Sau as putea deveni o curva. Nu de dragul sexului, nu de dragul banilor ci in criza de a-mi confirma ca sunt inca tanara- se cam termina si cu asta-ca inca sunt dorita si sperand ca ma voi regasi in bratele cuiva.

Intr-o discutie recenta o prietena a fost catalogata drept o persoana slaba. N-am putut sa nu ma intreb, eu cum sunt. Cand ma gandesc la asta mi se pare ca am plans prea mult si asta e o dovada de slabiciune, ca dovada de slabiciune sunt si noptile nedormite si concesiile facute. In sufletul meu exista speranta si stiu sigur ca voi depasi momentul. Numa' ca mi-as dori ca totul sa fie ca la doctor, cu putina anestezie.