Friday, October 28, 2011

Ma simt mai "blue" ca niciodata . Toata viata mea, toate punctele mele fixe au fost mutate si eu nu mai stiu unde ma aflu. La capatul unei relatii de 12 ani, in care vad cand numai lucrurile bune cand numai minciunile si compromisurile, dar pe care sunt speriata sa nu o pierd pentru ca reprezinta siguranta vietii mele. In mijlocul unei relatii cu cineva pe umarul caruia nu pot nici macar sa plang pentru ca are viata lui complet paralela, iar eu nu am ce cauta in ea. Nici nu cred ca vreau. Oare ce fericire imi poate aduce o relatie in care eu voi fi mereu undeva mereu pe margine. Am facut de toate , am mintit, am inselat, am facut lumea sa sufere, am suferit si se pare ca din nou recapitulez pe pielea mea niste lectii. Toate sa platesc in viata si se pare ca acum a venit vremea socotelilor pentru mine. Sa lupt. Oare am pentru ce? Intotdeauna am trait cu ideea ca lucrurile se intampla in viata cu un rost, ca daca nu poti fii cu cineva probabil ca asa e cel mai bine chiar daca suferi pe moment. Suntem doar actori in niste piese cu roluri bine stabilite. Lucrurile se intampla ptr ca asa e sa fie. Dar daca gresesc? Daca totul se rezuma la a stii ce vrei, a face totul pentru a obtine si a nu face compromisuri, daca fericirea inseamna sa lupti pentru ceea ce iti doresti si nu sa astepti ca lucrurile sa se intample de la sine? In acest caz sunt o persoana condamnata, pentru ca nu am nici cea mai vaga idee ce-mi doresc, ce e bine pentru mine si ce voi face cu viata mea. Oare merita sa faci compromisuri pentru a fugi de singuratate?
Ziua de maine va fi un miracol sau inca una din lungul sir de zile cenusii? Vreau sa cred ca toti avem o soarta si ca a mea va fii blanda acum cu mine, nu vreau sa aleg sa decid si sa lupt. Poate asa voi reusi sa trec mai fericita prin viata, facandu-ma ca nu inteleg anumite lucruri. Azi mai mult ca oricand mi-as fi dorit sa simt caldura si tandretea lui pentru ca ma simt singura. Trebuie sa imi asum si lectia asta si sa pun punct. E greu, si si mai greu va fi sa pun punct celor 12 ani, as fii vrut sa zic de minciuni, dar au fost si lucruri frumoase. Cand se va termina voi fi o femeie cam batrana, foarte singura si cam acra care inca mai crede ca undeva, candva va fi ceva si pentru ea. Numai ca ceasul ticaie in fundal nemilos si as vrea ca acest candva sa fie curand, foarte curand...........

No comments: