Regret ca nu ma pot minti si amagi singura, n-am facut-o niciodata, intotdeauna am fost cel mai aspru judecator al meu. Nu stiu cat de drept dar cu siguranta aspru. Ma simt mica, neinsemnata si umilita. Ma dor falcile de cat am strins din ele ca sa nu izbucnesc, ma doare sufletul de cate mizerii am suportat numai si numai pentru a-mi castiga traiul de zi cu zi. Viata e urata, nedreapta si trista . Ajungi la momentul in care te intrebi pentru ce ? Mi-as dori sa plang dar nu pot, sunt satula de toti oamenii care ma inconjoara, nu mai pot fii optimista, iar in fundal ceasul ticaie. Ce pot spera de la ziua de maine? Intr-o tara in care prostii conduc la orice nivel, in care nesimtirea si prostia sunt calitati care atrag succesul, ce-as mai putea spera eu .. nu ca as fii neaparat desteapta... Fac compromisuri proaste, muncesc mult si inutil, ma consum fara rost , incep sa urasc oamenii si sa nu mai ma bucur de nimic. Mi-e scarba cand un agramat ma trateaza de sus, dar nu am incotro si suport. Am crezut intr-o lume in care iti gasesti locul datorita unor calitati, datorita faptului ca inveti, ca muncesti , ca esti onest si cinstit.Din pacate traiesc intr-o lume in care singura calitate e banul, tarania si prostia. Sunt umilita si strang din dinti, vad prefacatoria altora si inchid ochii. Incep sa ii inteleg pe cei care pun mana pe o arma si impusca tot ce prind. Devin frustrata vazand cat de bine le merge unora care sunt de zece ori mai incapabili si mai prosti . Poate ca e vina mea ca nu am curajul sa-mi strang bagajele si sa plec. Sunt slaba si lasa. Urasc prea mult si iubesc prea putin. Si in toata zbaterea asta nu gasesc nici un rost..........n-am nici un motiv sa merg mai departe, o fac tot din lasitate si din teama. Sunt sanatoasa si ar trebui sa apreciez asta macar pentru cei ce se chinuie doborati de boli si care poate ar da orice sa fie in locul meu. Dar nu ma mai pot bucura de nimic, pe zi ce trece detest din ce in ce mai multi oameni, in timp ce le zambesc, si nu pot sa nu ma gandesc ca n-as avea regrete daca "maine" n-ar mai veni.