Ca de obicei cand nu mai pot si nu mai pot, mai scriu aici.
Cu siguranta suferinta face parte din viata si poate imbraca diverse forme.
Poate ti-o poduci singur, sau faptul ca nu esti impacat tu cu tine si ca nu evoluezi in a te face tu insuti o persoana fericita atrage ca un magnet toate intamplarile aiurea.
Cine sunt eu...
Varsta 44, apoape, dar mi-o spun din timp ca sa ma obisnuiesc cu ideea
20 de ani de relatie cu rele si bune....acum le vad doar pe alea rele.
Poate teama de singuratate si comoditatea m-au tinut in relatia asta.
Cumva chiar tin la el....desi romatismul s-a dus pulii de suflet.
Mi-a fost alaturi la greu si am luat asta ca pe un dat, asa trebuia sa fie. Am trecut prin multe impreuna dar nu stiu daca chiar faptul ca m-am agat cu dintii de aceasta relatie nu ma face nefericita.
Mi-e greu sa stiu ce e bine ptr mine si ptr ce sa lupt.
Poate trebuie sa treci prin purgatoriu ca sa ajungi sa fi fericita.
Sigur nu sunt eu suficient de pragmatica ca sa fac ceea ce e bine rational vorbind.
Ma gandesc ce as face daca maine as afla un diagnostic necrutator.
Ar mai avea importanta toate lucrurile astea? Ce ar mai conta?
Mereu ma intreb daca as avea curaj sa imi inchei socotelile cu viata.......Pana la urma e clar
ca sunt cu capul, mi-a devenit clar pana si mie :), clar tacaneala asta nu-mi face bine si nici
relatiilor mele nu face bine. Omul este o fiinta sociala , iar eu ma simt ca un caine ranit care
ar musca pe toata lumea care se aproprie de el.
Ultima mea farama de ratiune imi spune ca trebui sa ma impac cu mine, sa merg mai departe
sa ma adun ca viata nu se termina aici ptr mine. Pe de alta parte nu ma motiveaza nimic sa
merg mai departe....
"Into this world we're thrown
 Like a dog without a bone"
Daca as fi mai proasta decat sunt, putin smechera si putin pragmatica ......Daca doar m-as intinde in pat si nu m-as mai trezi dimineata....Iluzia demna ca poti detine controlul. Ca poti spune Stop atunci cand nu mai poti.
Poate exista lucruri bune in viitor dar nu le vad , nu pot sa le vad. Ma simt ca o vrajitoare rea care vede numai meschinaria, si lucrurile urate din oameni. Nu cred ca exista oameni buni si ii detest pe toti. Cat optimism as putea sa am ca lucrurile vor fi mai bune. N-am evident.
Sunt pasiva la tot ce mi se intampla, vreau sa fiu pasiva la tot ce mi se intampla...dar oare nu voi regreta si asta candva :(.
Nu am puterea altora, de a strange din dinti, a plange si a pleca mai departe.
M-as intinde pe jos si as astepta ca totul sa aiba un sfarsit....ptr ca realizez ca nu ma mai bucura nimic si n-am chef sa mai suport nimic ptr o fericire iluzorie.

Scriu rar, mi-ar placea sa scriu mai mult si as fi de-a dreptul incantata daca as avea si talent :). Nu cred ca e cazul dar ce mai conteza, sunt lucruri pe care simt ca nu le pot impartasii cu nimeni si atunci sub protectia anonimatului scriu. Am inceput sa urasc pe toata lumea pe principiul ca "mama prostilor e mereu gravida". Sunt multi si sunt peste tot. Ma lupt cu ei zilnic.... iar cateodata mi-o fur rau de tot.
Imi fut una peste ochi de nu ma vad !!! Cad, ma ridic, merg vrand nevrand mai departe, dar sufletul mi se umple de ura. Nu uit si nu iert ! Poate nu fac decat sa-mi fac rau mie, se duc dracu' toate iluziile..
O zdreamta cunoscuta intr-o vacanta isi trimite un an de zile mesaje cu prietenul meu. Merg cu naivitatea pana in panzele albe pentru ca mi se pare incredibil ca el, acel EL care e departe de a fi Fat Frumos s-ar putea uita la aia ca de.... batrana, uratica...s.a.m.d.  Inca un sut in fund, inca o criza de plans, inca o drama in viata, inca o umilinta, inca un hai sa trecem peste ca ce dracu' sa facem avem o varsta, o casa de impartit si inca o data simt cum ma umplu de ura, Pe el pe ea pe toti si pe toate.
Pui in balanta lucrurile bune si lucrurile rele. Poate cele bune fac ca balanta sa se incline in favoarea lui, dar cele rele sunt niste lectii atat de dureroase incat nu reuseste sa se compeseze nimic.
Cum e sa iesi la restaurant cu prietenul tau, iar el - care chiar e cat un porc- sa manance ca atare, iar tu sa iti iei o limonada ptr ca nu aveti bani....Deci fuck off. Umilinta e prea mare, iar tu nu mai ai energie nici sa te certi. Nici nu te mai intereseza, nici nu mai vrei sa schimbi.. Nimic ! Poate doar sa se intample o minune sa scapi nabii de el sa fii singura, eventual stabila din punct de vedere financiar, si linistita.
Primesc pe fata propunerii de a face sex de la un tip insurat cu doi copii, fata de care nu simt nici o atractie , poate doar o curiozitate sau simpla posibilitate ca facand asta voi iesi din cotidian. Nici macar nu ma retine vreo problema morala, pur si simplu mi-e prea scarba de tot si de toate ca sa ma complic cu orice.
Am prietene de varsta mea care sunt disperate ca sunt singure, care viseaza iubiri ca in filme si tot felul de kkt-uri si mi se pare de-a dreptul incredibil. O relatie nu face decat sa duca futaiul la un alt nivel. Mai rau, mai lipsit de libertate... Pe masura ce trece timpul sunt din ce in ce mai dezamagita de oamenii de langa mine.
Chiar si cei pe care ii credeai buni au rautati, interese, meschinarii........altii de la care nu ai asteptari reusesc totusi sa te uimeasca prin nivelul la care duc nesimtirea, prin felul cum se folosesc de cei de langa ei, prin tot.
Rezolutii ptr Noul An...........Fuck all and silence !!!

Intotdeauna e loc de mai rau. Ma vaitam de job de viata, de ceea ce mi se intampla in general si acum constat ca lucrurile pot fii mult mai rele, Jobul si mai de kkt, necazuri reale,probleme reale, oameni care sufera si in neputinta lor depind de tine. De-a lungul timpului mi-a ramas un singur punct fix, tocmai ala in care credeam cel mai putin. Poate ca Dumnezeu ma iubeste . Sigur Dumnezeu ma iubeste si poate toate se intampla cu un rost ... Cine sunt eu ca sa descopar sensul vietii.? Sau poate ca pentru fiecare sensul vietii e diferit . Nu exista un adevar universal valabil pentru toti . Trecerea fiecaruia prin viata are scopul ei. Nu imi doresc deca sa ma regasesc, sa ma impac cu mine sa ma iubesc si sa-mi gasec linistea si fericirea. Ma obsedeaza tatuajul unui prieten " Enjoy life with eyes half closed misundestanding things ".

Am avut o viata buna, am calatorit , mi-am cumparat lucrurile pe care mi le-am dorit.... Au fost si eforturi si sacrificii... I-am multumit mereu lui  Dumnezeu pentru prietenii pe care ii am si care mi-au fost alaturi. Eu nu sunt un om puternic, poate complexele, poate traumele din copilarie m-au marcat si sunt lucruri peste care nu am putut trece.Ce e si mai rau este faptul ca nu sunt un om practic. Iar ce e greu e faptul ca in fata nenorocirilor personale suntem singuri. Ca atunci cand poate avem cel mai mult nevoia de de un telefon sau de o vorba buna acestea nu vin.... iar pentru cineva ca mine care sa balaceste in noroiul propriilor nenorociri si isi plange de mila telefonul ala ar putea fi salvator....Azi sunt trista  si am plans  cun n-am mai plans de mult., singura in casa, eu si pisica................ Azi chiar traiesc o drama cu motiv sau mai bine zis o anticipare a dramei care o sa urmeze. Nu stiu sa fac fata nenorocirilor, sunt prea sentimentala, prea slaba. Am pus mana pe telefon si am inceput sa imi sun prietenii. Am fost surprinsa sa constat cat sunt de singura, Nu vroiam decat un umar pe care sa plang, pe cineva care sa imi arate putina compasiune, sa imi tina companie si cam atat.... Intrebarea " si cu ce as putea sa te ajut eu", a fost ca un dus rece. ...Cu nimic, nimeni nu ma poate ajuta cu nimic, e drama mea si e crucea mea de purtat, dar ce sa zic putina compasiune nu mi-ar strica...........Mi-as fi dorit ca unul din prietenii astia sa vina la mine, sa ma vada, sa vada daca sunt bine. Nici macar pisica nu stiu pe unde e. Si drama continua...........

Sa ma plang ca a fost cel mai rau Craciun ever . N-ar avea rost. Ca am incheiat ziua de Craciun cu urlete cu nervi , cu plecat cu masina aiurea...... Seamana cu atat de multe zile, poate si cu cateva alte Craciunuri, asa ca iarasi nu vad rostul. Nu am facut nici un efort pentru nimic si nici nu sunt dispusa sa il fac. Nu sunt multumita cu viata mea, sunt deprimata si nu ma intreseaza nimic. Ma terorizeaza ideea ca maine ma duc la munca, refuz sa ma gandesc ce naiba fac  pentru ca intru in crize. Nu stiu unde mai gasesc energia sa ma cert si de ce naiba o fac atat timp cat sunt constienta ca am si eu o vina in tot ce se intampla. Nu-mi doresc decat sa ma culc acum si sa ma trezesc in alta viata, mai frumoasa, mai roz mai plina de impliniri. Nu sunt si n-am fost o lupatatoare, asa cum am zis mereu in cazul unei catastrofe decat sa ma zbat sa supravietuiesc prefer sa mor prima. Sunt lasa si n-am motivatie, ma desconsider, ma subapreciez, ma tratez prost si urasc pe toata lumea. Premisele ideale ptr o viata plina de succes... Nici nu vreau sa fac nimic sa depasesc asta. La ce bun.....Lasa-i pe altii sa fie exaltati sa se bucure de kkt-uri si sa isi traiasca viata. Eu voi strange din dinti si voi suporta cu greutate rutina zilnica sperand ca intr-o zi voi avea noroc si se va termina dracului odata.....

Ma simt foarte blue acum. Poate si pentru faptul ca am baut singura o sticla de vin............cam mult. Ma simt foarte singura .......mult prea singura, si asta ma face sa-mi amintesc de cel mai tandru barbat din viata mea, de sex, de a dori si a fi dorita. Imi lipseste aventura, dragostea, sexul, tandretea. I want the world and I want it now. De ce nu se sunt mai curajoasa, de ce nu risc, de ce ma complac. Oare asta e viata mea ... Sunt atat de batrana dar ma simt atat de singura. Doresc un barbat, puterea lui ma coplesete, il vreau dar nu am curaj, ma supun convenienelor. Ma obsedeaza, imi imaginez cum ma strange in brate, ma simt coplesita de forta lui, de bratele lui puternice. Totul la el inspira putere. Fizicul, vocea, prezenta. Este supus traditiilor si rutinei, Respect pentru iubita prietenului meu. Ma intreb daca s-a gandit vreodata la mine ca femeie. Imi doresc sa il simt in mine sa ma stranga in brate sa ma faca sa gem, sa il sarut .............  O sa sfarsesc singura batrana............Oare care este sensul vietiii .............Comod, convenabil, siguranta - asta sunt eu. Pentru ce traiesc.........

Regret ca nu ma pot minti si amagi singura, n-am facut-o niciodata, intotdeauna am fost cel mai aspru judecator al meu. Nu stiu cat de drept dar cu siguranta aspru. Ma simt mica, neinsemnata si umilita. Ma dor falcile de cat am strins din ele ca sa nu izbucnesc, ma doare sufletul de cate mizerii am suportat numai si numai pentru a-mi castiga traiul de zi cu zi. Viata e urata, nedreapta si trista . Ajungi la momentul in care te intrebi pentru ce ? Mi-as dori sa plang dar nu pot, sunt satula de toti oamenii care ma inconjoara, nu mai pot fii optimista, iar in fundal ceasul ticaie. Ce pot spera de la ziua de maine? Intr-o tara in care prostii conduc la orice nivel, in care nesimtirea si prostia sunt calitati care atrag succesul, ce-as mai putea spera eu .. nu ca as fii neaparat desteapta... Fac compromisuri proaste, muncesc mult si inutil, ma consum fara rost , incep sa urasc oamenii si sa nu mai ma bucur de nimic. Mi-e scarba cand un agramat ma trateaza de sus, dar nu am incotro si suport. Am crezut intr-o lume in care iti gasesti locul datorita unor calitati, datorita faptului ca inveti, ca muncesti , ca esti onest si cinstit.Din pacate traiesc intr-o lume in care singura calitate e banul, tarania si prostia. Sunt umilita si strang din dinti, vad prefacatoria altora si inchid ochii. Incep sa ii inteleg pe cei care pun mana pe o arma si impusca tot ce prind. Devin frustrata vazand cat de bine le merge unora care sunt de zece ori mai incapabili si mai prosti . Poate ca e vina mea ca nu am curajul sa-mi strang bagajele si sa plec. Sunt slaba si lasa. Urasc prea mult si iubesc prea putin. Si in toata zbaterea asta nu gasesc nici un rost..........n-am nici un motiv sa merg mai departe, o fac tot din lasitate si din teama. Sunt sanatoasa si ar trebui sa apreciez asta macar pentru cei ce se chinuie doborati de boli si care poate ar da orice sa fie in locul meu. Dar nu ma mai pot bucura de nimic, pe zi ce trece detest din ce in ce mai multi oameni, in timp ce le zambesc, si nu pot sa nu ma gandesc ca n-as avea regrete daca "maine" n-ar mai veni.