Sa ma plang ca a fost cel mai rau Craciun ever . N-ar avea rost. Ca am incheiat ziua de Craciun cu urlete cu nervi , cu plecat cu masina aiurea...... Seamana cu atat de multe zile, poate si cu cateva alte Craciunuri, asa ca iarasi nu vad rostul. Nu am facut nici un efort pentru nimic si nici nu sunt dispusa sa il fac. Nu sunt multumita cu viata mea, sunt deprimata si nu ma intreseaza nimic. Ma terorizeaza ideea ca maine ma duc la munca, refuz sa ma gandesc ce naiba fac  pentru ca intru in crize. Nu stiu unde mai gasesc energia sa ma cert si de ce naiba o fac atat timp cat sunt constienta ca am si eu o vina in tot ce se intampla. Nu-mi doresc decat sa ma culc acum si sa ma trezesc in alta viata, mai frumoasa, mai roz mai plina de impliniri. Nu sunt si n-am fost o lupatatoare, asa cum am zis mereu in cazul unei catastrofe decat sa ma zbat sa supravietuiesc prefer sa mor prima. Sunt lasa si n-am motivatie, ma desconsider, ma subapreciez, ma tratez prost si urasc pe toata lumea. Premisele ideale ptr o viata plina de succes... Nici nu vreau sa fac nimic sa depasesc asta. La ce bun.....Lasa-i pe altii sa fie exaltati sa se bucure de kkt-uri si sa isi traiasca viata. Eu voi strange din dinti si voi suporta cu greutate rutina zilnica sperand ca intr-o zi voi avea noroc si se va termina dracului odata.....

Ma simt foarte blue acum. Poate si pentru faptul ca am baut singura o sticla de vin............cam mult. Ma simt foarte singura .......mult prea singura, si asta ma face sa-mi amintesc de cel mai tandru barbat din viata mea, de sex, de a dori si a fi dorita. Imi lipseste aventura, dragostea, sexul, tandretea. I want the world and I want it now. De ce nu se sunt mai curajoasa, de ce nu risc, de ce ma complac. Oare asta e viata mea ... Sunt atat de batrana dar ma simt atat de singura. Doresc un barbat, puterea lui ma coplesete, il vreau dar nu am curaj, ma supun convenienelor. Ma obsedeaza, imi imaginez cum ma strange in brate, ma simt coplesita de forta lui, de bratele lui puternice. Totul la el inspira putere. Fizicul, vocea, prezenta. Este supus traditiilor si rutinei, Respect pentru iubita prietenului meu. Ma intreb daca s-a gandit vreodata la mine ca femeie. Imi doresc sa il simt in mine sa ma stranga in brate sa ma faca sa gem, sa il sarut .............  O sa sfarsesc singura batrana............Oare care este sensul vietiii .............Comod, convenabil, siguranta - asta sunt eu. Pentru ce traiesc.........

Regret ca nu ma pot minti si amagi singura, n-am facut-o niciodata, intotdeauna am fost cel mai aspru judecator al meu. Nu stiu cat de drept dar cu siguranta aspru. Ma simt mica, neinsemnata si umilita. Ma dor falcile de cat am strins din ele ca sa nu izbucnesc, ma doare sufletul de cate mizerii am suportat numai si numai pentru a-mi castiga traiul de zi cu zi. Viata e urata, nedreapta si trista . Ajungi la momentul in care te intrebi pentru ce ? Mi-as dori sa plang dar nu pot, sunt satula de toti oamenii care ma inconjoara, nu mai pot fii optimista, iar in fundal ceasul ticaie. Ce pot spera de la ziua de maine? Intr-o tara in care prostii conduc la orice nivel, in care nesimtirea si prostia sunt calitati care atrag succesul, ce-as mai putea spera eu .. nu ca as fii neaparat desteapta... Fac compromisuri proaste, muncesc mult si inutil, ma consum fara rost , incep sa urasc oamenii si sa nu mai ma bucur de nimic. Mi-e scarba cand un agramat ma trateaza de sus, dar nu am incotro si suport. Am crezut intr-o lume in care iti gasesti locul datorita unor calitati, datorita faptului ca inveti, ca muncesti , ca esti onest si cinstit.Din pacate traiesc intr-o lume in care singura calitate e banul, tarania si prostia. Sunt umilita si strang din dinti, vad prefacatoria altora si inchid ochii. Incep sa ii inteleg pe cei care pun mana pe o arma si impusca tot ce prind. Devin frustrata vazand cat de bine le merge unora care sunt de zece ori mai incapabili si mai prosti . Poate ca e vina mea ca nu am curajul sa-mi strang bagajele si sa plec. Sunt slaba si lasa. Urasc prea mult si iubesc prea putin. Si in toata zbaterea asta nu gasesc nici un rost..........n-am nici un motiv sa merg mai departe, o fac tot din lasitate si din teama. Sunt sanatoasa si ar trebui sa apreciez asta macar pentru cei ce se chinuie doborati de boli si care poate ar da orice sa fie in locul meu. Dar nu ma mai pot bucura de nimic, pe zi ce trece detest din ce in ce mai multi oameni, in timp ce le zambesc, si nu pot sa nu ma gandesc ca n-as avea regrete daca "maine" n-ar mai veni.