Sigur nu sunt singura care si-a pus intrebarea asta. De ce avem nevoie de barbati pentru a fi fericite?De ce nu putem avea o viata linistita alaturi de prieteni, pisici si eventual vibratoare? Practic sexul este unul din lucrurile pe care ni-l ofera partenerul de viata si pe care nu ni-l pot oferi ceilalati de langa noi. Se vorbeste despre tandrete, despre cineva care sa te tina in brate noaptea. Am trait fara asta ani de zile, deci nu sunt neaparat indispensabile. Am regasit tandretea la alt barbat. Mi-a placut mai mult decat sexul, mai mult decat discutiile, mai mult decat orice, chiar daca n-a fost vorba de dragoste. Imi spun ca trebuie sa imi fac ordine in viata, stiu ca trebuie, dar mi-e frica ca voi fi foarte foarte singura. Sau as putea deveni o curva. Nu de dragul sexului, nu de dragul banilor ci in criza de a-mi confirma ca sunt inca tanara- se cam termina si cu asta-ca inca sunt dorita si sperand ca ma voi regasi in bratele cuiva.

Intr-o discutie recenta o prietena a fost catalogata drept o persoana slaba. N-am putut sa nu ma intreb, eu cum sunt. Cand ma gandesc la asta mi se pare ca am plans prea mult si asta e o dovada de slabiciune, ca dovada de slabiciune sunt si noptile nedormite si concesiile facute. In sufletul meu exista speranta si stiu sigur ca voi depasi momentul. Numa' ca mi-as dori ca totul sa fie ca la doctor, cu putina anestezie.

Ma simt mai "blue" ca niciodata . Toata viata mea, toate punctele mele fixe au fost mutate si eu nu mai stiu unde ma aflu. La capatul unei relatii de 12 ani, in care vad cand numai lucrurile bune cand numai minciunile si compromisurile, dar pe care sunt speriata sa nu o pierd pentru ca reprezinta siguranta vietii mele. In mijlocul unei relatii cu cineva pe umarul caruia nu pot nici macar sa plang pentru ca are viata lui complet paralela, iar eu nu am ce cauta in ea. Nici nu cred ca vreau. Oare ce fericire imi poate aduce o relatie in care eu voi fi mereu undeva mereu pe margine. Am facut de toate , am mintit, am inselat, am facut lumea sa sufere, am suferit si se pare ca din nou recapitulez pe pielea mea niste lectii. Toate sa platesc in viata si se pare ca acum a venit vremea socotelilor pentru mine. Sa lupt. Oare am pentru ce? Intotdeauna am trait cu ideea ca lucrurile se intampla in viata cu un rost, ca daca nu poti fii cu cineva probabil ca asa e cel mai bine chiar daca suferi pe moment. Suntem doar actori in niste piese cu roluri bine stabilite. Lucrurile se intampla ptr ca asa e sa fie. Dar daca gresesc? Daca totul se rezuma la a stii ce vrei, a face totul pentru a obtine si a nu face compromisuri, daca fericirea inseamna sa lupti pentru ceea ce iti doresti si nu sa astepti ca lucrurile sa se intample de la sine? In acest caz sunt o persoana condamnata, pentru ca nu am nici cea mai vaga idee ce-mi doresc, ce e bine pentru mine si ce voi face cu viata mea. Oare merita sa faci compromisuri pentru a fugi de singuratate?

Ziua de maine va fi un miracol sau inca una din lungul sir de zile cenusii? Vreau sa cred ca toti avem o soarta si ca a mea va fii blanda acum cu mine, nu vreau sa aleg sa decid si sa lupt. Poate asa voi reusi sa trec mai fericita prin viata, facandu-ma ca nu inteleg anumite lucruri. Azi mai mult ca oricand mi-as fi dorit sa simt caldura si tandretea lui pentru ca ma simt singura. Trebuie sa imi asum si lectia asta si sa pun punct. E greu, si si mai greu va fi sa pun punct celor 12 ani, as fii vrut sa zic de minciuni, dar au fost si lucruri frumoase. Cand se va termina voi fi o femeie cam batrana, foarte singura si cam acra care inca mai crede ca undeva, candva va fi ceva si pentru ea. Numai ca ceasul ticaie in fundal nemilos si as vrea ca acest candva sa fie curand, foarte curand...........

N-am crezut niciodata ca voi face lucruri pe care nu voi indrazni sa le povestesc nici celei mai bune prietene ale mele. Dar am facut-o! Se pare ca ceea ce n-am indraznit sa fac la tinerete fac acum la batranete, sau ma rog batranete e mult spus, la venerabila varsta de 37 de ani. Chiar acum ma uit la poza lui, un barbat dur, nici zambetul nu ii incalzeste fata, doar ochii sunt foarte calzi uneori. O conversatie de cateva ore, o discutie foarte deschisa despre intentiile lui viitoare si iata-ma cautandu-l sa ma intalnesc cu el, intr-un oras strain un om despre care nu stiam absolut nimic.

Parca jucam un rol in propriul meu film. M-am purtat ca si cum era absolut normal ca sa merg in apartamentul lui micut, fara nici un dubiu asupra a ceea ce urma sa se intample acolo, speriata totusi de ideea ca voi da de o gramada de barbatii care sa ma astepte. (nu stiu de unde pana unde ideea asta :)) dar mergand orbeste cu cel care imi spusese cu o zi inainte ca pentru el nu exista imposibilul (for me imposible it is only difficult and difficult it is easy ) Nu gaseam cuvinte ca sa ii definesc atitudinea. Mi-a spus tot el self confidence si am decis de atunci ca este o calitate extrem de atragatoare la un barbat. Un bloc destul de modest, habar nu aveam unde , iar in momentul in care m-a luat in brate in lift si m-a sarutat nici ca a mai contat. Un apartament saracacios, doua paturi ca intr- o camera de camin studentesc, nimic romantic. Pe acordurile unei muzici turcesti a inceput sa se dezbrace sa imi spuna ca nu prea e timp si ca ar trebui sa ma dezbrac si eu,lucru pe care l-am facut automat, iar cand m-am intins in pat, in momentul in care mi-a dat chilotii jos si l-am simtit sarutandu-ma acolo am inchis ochii si nu m-am mai putut concentra decat la ceea ce se intampla cu trupul meu dorindu-mi sa nu se termine niciodata. Imi promisese ca voi pleca acasa fericita, nu prea mai pot fii naiva la varsta mea- si am inteles de ce . In mometul in care m-a patruns nu-mi mai doream nimic altceva decat sa il simt in mine si deasupra mea , nu m-am trezit la realitate decat atunci cand in momentul orgasmului l-am auzit strigand " o sheet ", gandindu-ma ca de ce naiba nu striga ceva in limba lui, chiar asa pana si orgasmele sunt englezite.

Cand s-a ridicat si a plecat promitandu-mi o alta partida, n-am putut sa nu ma uit disperata dupa el unde pleaca de frica ca acel "one more " al lui sa nu insemne un alt barbat care astepata la rand sa sara pe mine lucru care ar fii fost de nesuportat. Din fericire n-a fost asa dar in disperarea mea am apucat sa ma imbrac pe jumatate, sa-i spun ca trebuie neaparat sa plec, ca acel blow job pe care si-l doreste il voi face maine cand ma voi intalni cu el si ca da vreau sa mearga cu mine pentru ca nu stiu drumul. Acelasi film, aceiasi protagonisti, sarutari patimase in lift, o propunere pe drum, de fapt mai mult o informare cum ca daca n-am incercat in the back maine o voi face, as fi facut-o si atunci pe strada daca mi-ar fi cerut-o, si in sfarsi un gest care arata grija fata de mine si care m-a miscat, n-a vrut sa plece pana nu m-a vazut in masina in siguranta.

Nu sunt o persoana supusa nu imi doresc sa fiu dominata, dar nu m-am simtit niciodata mai femeie si mai dispusa sa ma supun orbeste unui barbat ca atunci, Mentalitatea mea moderna n-ar spune decat "the best sex ever", dar undeva in adancul fiintei mele e ceva mai mult de atat.

Conjunctura nu mi-a mai permis sa il intalnesc in cele trei zile cat am mai stat. Intr-un final mi-a ignorat mesajele, eu sper ca datorita faptului ca nu l-am reantalnit si ca a considerat asta o promisiune mincinoasa, desi stiu ca de fapt nu e asa dar imi place sa ma amagesc :). Imi doresc, practic sunt dispusa sa cersesc atentia lui, dar nu o fac, nu pot decat sa ma consolez cu ideea ca exista o soarta , sa sper ca el ma va dori si ca atunci "imposible it is only difficult "si sa-mi amintesc de cel mai reprobabil fapt al meu ca de cel mai misto si mai curajos lucru pe care l-am facut vreodata, Nu-mi fac iluzii, si cand imi permit sa visez sunt foarte constienta ca doar visez, stiu ca viata e grea ca lucrurile sunt uneori foarte urate si desi multi dintre voi m-ar condamna pentru ce am facut nu pot decat sa ma bucur ca am reusit sa imi iau stropul meu de fericire. Nu pot fi atat de falsa si de pudica incat sa consider un lucru urat ca un barbat ma doreste si atat. All I want it is one more night sau cum spunea o prietena nu-mi doresc decat niste vorbe frumoase spuse intr-o limba straina.............