Ca de obicei cand nu mai pot si nu mai pot, mai scriu aici.
Cu siguranta suferinta face parte din viata si poate imbraca diverse forme.
Poate ti-o poduci singur, sau faptul ca nu esti impacat tu cu tine si ca nu evoluezi in a te face tu insuti o persoana fericita atrage ca un magnet toate intamplarile aiurea.
Cine sunt eu...
Varsta 44, apoape, dar mi-o spun din timp ca sa ma obisnuiesc cu ideea
20 de ani de relatie cu rele si bune....acum le vad doar pe alea rele.
Poate teama de singuratate si comoditatea m-au tinut in relatia asta.
Cumva chiar tin la el....desi romatismul s-a dus pulii de suflet.
Mi-a fost alaturi la greu si am luat asta ca pe un dat, asa trebuia sa fie. Am trecut prin multe impreuna dar nu stiu daca chiar faptul ca m-am agat cu dintii de aceasta relatie nu ma face nefericita.
Mi-e greu sa stiu ce e bine ptr mine si ptr ce sa lupt.
Poate trebuie sa treci prin purgatoriu ca sa ajungi sa fi fericita.
Sigur nu sunt eu suficient de pragmatica ca sa fac ceea ce e bine rational vorbind.
Ma gandesc ce as face daca maine as afla un diagnostic necrutator.
Ar mai avea importanta toate lucrurile astea? Ce ar mai conta?
Mereu ma intreb daca as avea curaj sa imi inchei socotelile cu viata.......Pana la urma e clar
ca sunt cu capul, mi-a devenit clar pana si mie :), clar tacaneala asta nu-mi face bine si nici
relatiilor mele nu face bine. Omul este o fiinta sociala , iar eu ma simt ca un caine ranit care
ar musca pe toata lumea care se aproprie de el.
Ultima mea farama de ratiune imi spune ca trebui sa ma impac cu mine, sa merg mai departe
sa ma adun ca viata nu se termina aici ptr mine. Pe de alta parte nu ma motiveaza nimic sa
merg mai departe....
"Into this world we're thrown
 Like a dog without a bone"
Daca as fi mai proasta decat sunt, putin smechera si putin pragmatica ......Daca doar m-as intinde in pat si nu m-as mai trezi dimineata....Iluzia demna ca poti detine controlul. Ca poti spune Stop atunci cand nu mai poti.
Poate exista lucruri bune in viitor dar nu le vad , nu pot sa le vad. Ma simt ca o vrajitoare rea care vede numai meschinaria, si lucrurile urate din oameni. Nu cred ca exista oameni buni si ii detest pe toti. Cat optimism as putea sa am ca lucrurile vor fi mai bune. N-am evident.
Sunt pasiva la tot ce mi se intampla, vreau sa fiu pasiva la tot ce mi se intampla...dar oare nu voi regreta si asta candva :(.
Nu am puterea altora, de a strange din dinti, a plange si a pleca mai departe.
M-as intinde pe jos si as astepta ca totul sa aiba un sfarsit....ptr ca realizez ca nu ma mai bucura nimic si n-am chef sa mai suport nimic ptr o fericire iluzorie.