Intotdeauna lunea e o zi proasta, dar unele sunt mult, mult mai proaste decat altele.
Am senzatia ca sunt pur si simplu o idioata care traieste o viata mizerabila inconjurata de oameni tampi.
Nu vad rostul acestei zbateri zilnice. La ce bun?
De ce te-ai mai trezi dimineata si care este motivatia de a merge mai departe. Ce sunt rahaturile astea cu sa ne bucuram de o floare de o raza de soare si de alte prostii de genul asta .
Am ajuns la concluzia ca nimic nu ma face fericita.
Nu sunt indragostita si nici nu cred ca as putea fi atata timp cat nu vad decat partea proasta din fiecare si nu sunt dispusa sa tolerez defectele nimanui. Mi-ar placea sa ma indragostesc, Poate asta ar mai da putina culoare . Am foarte putine persoane pe care le tolerez si a caror prezenta nu ma irita. Singurul lucru care imi place sa-l fac este sa ma uit la chestii stupide la TV (exclus telenovele) si sa calatoresc. Uitandu-ma in urma vad ca nu sunt nimic din ceea ce as fi vrut sa devin . N-am riscat niciodata n-am avut curajul sa-mi traiesc viata si intotdeauna am luat decizii in mod extrem de rational. La ce bun? Incep sa cred ca asa cum spunea cineva civilizatia umana nu este decat un experiment extraterestru foarte nereusit de altfel. Imi vine sa urlu dar bineinteles ca nu voi face asta. Ma voi purta in continuare "normal" si voi suporta toate convenientele zilnice.