O zi groaznica

Mi-am facut blog. De ce? Buna intrebare. Ca sa fiu si eu in randul lumii, dar mai ales ca sa pot sa povestesc cuiva prin ce trec azi. De obicei sunt o persoana pozitiva, optimista sau cel putin asa las impresia dar astazi..............Am ajuns la trista concluzie ca am deja o varsta , ceva peste 30, si ca desi am ceva realizari materiale pana la aceasta varsta viata mea e de cacat. Dupa o relatie de 10 ani cu cineva am ajuns sa fiu tratata cu apelative de genul proasta, chioara, dobitoaca si inca cateva injuraturi acolo, taman eu care ma cred o fina si o intelectuala. Ca sa umplu golul din viata mea am facut o mica pasiune pentru un solist de muzica rok si drept urmare urmaresc emisiuni de adolescenti si-i ascult cu interes cuvintele sperand ca poate intalnirea cu el va fi miracolul din viata mea (si ma mai cred o persoana normala si cu capul pe umeri) . Si inca ceva . Imi pling de mila ceva de speriat. Nu-mi place meseria pe care o fac, iar la momentul de fata o detest efectiv. Daca m-ar intreba cineva ca la un interviu care este principalul meu defect as spune ca lasitatea. Mi-e frica de foarte multe lucruri, de boala, de moarte, de batranete (asta chiar ma ingrozeste de-a dreptul) de saracie . Tot timpul as vrea sa fac ceva extrem de interesant, sa ma apuc de alpinism , sa fac un copil dar sfarsesc la TV cu telcomanda in mana. Stiu ca trebuie sa schimb ceva dar nu am curajul sa pun in practica hotararile radicale pe care le iau.